progamul de nutritie metabolic balance – precizari importante

pentru ca (destul de) multa lume s-a aratat interesata de subiectul metabolic balance, cred ca este cazul sa vin cu cateva precizari.

in primul rand, este un program cu un singur sens: de la supraponderabilitate sau obezitate, spre o greutate normala. nu este pentru cei slabi. acestia pot adopta, insa, principiile generale de nutritie, care au valoare universala: nu se amesteca doua tipuri de proteine la aceeasi masa, prima imbucatura este intotdeauna din alimentul proteic, 35ml apa per kilogram corp pe zi si minimum 5 ore intre mese, dar nu mai mult de sase ore.

metabolic balance este un program fara cheating day. ce vreau sa spun prin asta, si chiar o spun, este ca de ziua varului pandele, de onomastica matusii eulampia sau de Paste, nu merge cu “lasa, ca bag si eu niste ghiudem si un tiramisu“. nu. in zilele astea, ca in oricare zi asemanatoare lor, facem dus, ne dam cu spray, ne spalam pe dantura, ne intolim la patru ace si ne prezentam cu buchetul de flori in dinti, ca oricare alt invitat, insa manacam cumintei din pachetelul nostru cu 165gr carne de curcan si 180 grame de salata, plus marul cu scortisoara, amandina noastra. cu alte cuvinte, daca vreti rezultate, planul de nutritie trebuie respectat cu religiozitate. in ultima sa parte, exista posibilitatea sa scapati pe aratura, dar chiar si atunci, doar foarte rar si doar in anumite limite, care nu au nimic de-a face cu bunul simt.

cantitatea de apa pe care trebuie sa o beti zilnic trebuia sa fie repartizata constant pe parcursul zilei. sa presupunem ca trebuie sa beti 2,5l de apa zilnic, nu beti 1,25l dimineata si restul de 1,25l seara, inainte de culcare. in aceeasi ordine de idei, sfatul meu este sa nu beti multa apa cu mai putin de o ora, o ora si jumatate inainte de culcare, in afara cazului in care va face placere sa stati noaptea la toaleta, which is odd, dar na, fiecare cu damblaua lui.

planul de nutritie personalizat pe care il presupune metabolic balance fiind unul, cum tocmai am spus, personalizat, a-l impartasi la nivel de amanunt cu altii s-ar putea a nu fi o idee tocmai fericita. ce merge la voi s-ar putea sa dauneze altora. sigur, este putin probabil ca cineva sa fie alergic la pieptul de curcan sau la salata verde, insa nu poti fi niciodata prea sigur. daca vreti sa va transformati in apologeti ai programului, asa cum fac eu acum, limitati-va in a spune prietenilor mai durdulii sa fie atenti la cantitati si sa nu mai bage zahar, faina alba, alcool si borhot procesat, fie el si scump, cum ar fi salamul de sibiul, ghiudemul sau sarailiile. daca renunta la chestiile astea, rezultatul efortului lor va naste ciuda in voi insiva: io-te, frate, ca se poate si fara sa dai o caruta de bani!

metabolic balance nu se vrea a fi, pana la urma, decat o modalitate de a ne facilita intoarcerea la o relatie sanatoasa cu mancarea. practic, poti manca aproape orice iti doreste sufletul, insa cu masura si respect fata de tine insuti. eu, bunaoara, inainte de metabolic balance, pana sa ma asez la masa, puteam sa mananc 3 potcoave de ghiudem. acum nu mai pot. nu doar ca nu mai pot, insa nici macar ideea nu ma mai tenteaza. nu mai spun despre doua sticle de chardonnay la masa, ca ma fac de ras. saptamana trecuta m-am facut pulbere din doua pahare de sprit de vara.

trebuie! oare…?

nu stiu de ce trebuie sa accept o stare de fapt care nu imi convine. doar nu sunt copac. cred ca ne construim fiecare inchisoarea in care stam.

dictatura lui “trebuie” devine inacceptabila odata cu trecerea timpului. munti de trebuie se aduna, si se aduna, si se tot aduna. la un moment dat, exact precum la lapte-gros, genunchii nu mai pot rezista si cedeaza. insa trebuie nu este o fatalitate. pe trebuie ni-l strecoara altii in buzunar. insa nimic si nimeni nu ne impiedica sa-l facem ghemotoc si sa-l aruncam la gunoi.

Metabolic Balance – de la XXL la M

In martie, asa cum povesteam aici, am fost diagnosticat cu Diabet Zaharat de Tip II. Doctorita mi-a spus foarte clar: fara medicamente. Singura conditie pentru a reusi sa dam ceasul inapoi, cat se mai poate da inapoi la 50 de ani, este sa renuntam (adica io!) la tot ce inseamna zahar procesat si sa pierdem (tot io!), 20% din greutatea corporala. La vremea aceea cantaream, mandrie mare, undeva pe la 104Kg. Azi, 02 Iulie 2018, cantaresc 82. Iar asta in mare parte vointei mele de a nu ajunge la insulina, dar mai ales programului Metabolic Balance, prin care am trecut impreuna cu Dr. Ion Niculaescu. Impreuna cu Ion, dar si cu ajutorul imens al Sandei, care l-a urmat si ea.

Au fost trei luni destul de dense din punct de vedere al efortului psihic. Da, efort pishic, caci cel strict fizic nu este nici pe departe la fel de mare. Programul Metabolic Balance este, de fapt, un plan de nutritie personalizat, in timpul caruia trebuie respectate cu strictete niste reguli care ar trebui sa fie general valabile oricui.

In primul rand, iar asta este partea cea mai grea, trebuie sa bei multa apa. Multa. 35ml/kg corp, iar la 100 de kile, asta inseamna trei litri si jumatate de apa zilnic. Ceea ce se traduce cam asa: stai tot timpul cu paharul la gura, dupa care tot mergi la toaleta. Iar daca ai proasta inspiratie ca ultimul litru sa-l bei seara, cu o ora, doua inainte de culcare, iti petreci jumatate din noapte facand pipi. Ceea ce dauneaza grav odihnei.

In al doilea rand, nu se amesteca doua tipuri de proteine in cadrul aceleiasi mese. Spre exemplu, nu mananci omleta cu branza. Dimineata mananci omleta, iar la pranz sau seara, branza. Exista o explicatie stiintifica pentru chestia asta, insa nu o sa insist acum asupra ei. O sa revin intr-o postare viitoare.

In al treilea rand, trebuie sa existe o pauza de cel putin cinci ore intre mese, insa nu mai mare de sase ore. Cred ca aceasta restrictie, impreuna cu prima, legata de hidratare, este cea care ajuta cel mai mult pe parcursul intregului proces. In acest rastimp de cinci, pana la sanse ore, nimic in afara de apa. Nimic altceva.

In cazul meu, rezultatele sunt vizibile nu numai la nivel de aspect exterior. Da, am slabit, asta este dincolo de orice indoiala. De la XL sau XXL, in functie de marca, am ajuns la M sau chiar la S. Tot asa, in functie de marca. Dar, comparand mere cu mere, la M&S am trecut de la XL la S. Et encore, S-ul imi este chiar putin larg. Insa cel mai important castig este cel legat de somn. Am ajuns sa dorm aproximativ 5 ore fara intrerupere, un progres enorm fata de cele 25 de minute neintrerupte pe care le dormeam pana la metabolic balance.

Mai apoi, hidratarea asta intensa, cu care eu, precum marea majoritate a noastra, nu am fost obisnuit, a facut sa dispara orice urma de matreata. Tot hidratarea, impreuna cu disparitia proceselor inflamatorii, au dus la vindecarea totala a unei dermatite atopice careia niciun medic nu i-a putut veni de hac pana acum. Iar dermatita atopica , daca nu stiati, nu numai ca este o afectiune social handicapanta, insa doare. Fizic. La propriu.

In cateva cuvinte, cam asta despre metabolic balance. Nu pot sa incurajez indeajuns de mult pe oricine cu exces ponderal sa incerce. Nu este ieftin, insa cu cred ca merita fiecare banut cheltuit. Din pacate, ca orice chestie de pe lumea asta, metabolic balance are si partile mai putin placute. Una din acestea este faptul ca pana la atingerea scopului dorit, nu exista exceptii. E ziua lu’ varu’ Costel, e Craciun, e intalnirea de douaj’ de ani de la absolvirea liceului, asta-i viata: tu mergi acolo cu pachetelul tau de mancare si nu te atingi de nimic altceva. Asta cere ceva efort, mai ales la inceput, insa cu timpul ajungi sa te obisnuiesti. A doua chestie nasoala este ca este o dieta scumpa. Nu ma refer acum la pretul consultatiilor in sine, ci la acela ca dupa trei luni de zile va trebui sa va schimbati garderoba. Garantat. Singurele lucruri care se vor mai potrivi sunt sosetele. Nici macar chilotii de dinainte nu mai pot fi purtati, caci cad de pe talie.

Una peste alta, eu sunt tare incantat de toata aceasta calatorie. Sarut mana, Sanda! Mutumesc, Ioane!

diagnostic: diabet zaharat de tip 2

am diabet. cum am aflat? e simplu: acum două săptămâni, m-a mâncat în cur. și bine a făcut. vorbeau colegele mele despre o super doctoriță de la medsana, doamna doctor colda anca. dracușorul ipohondru, care tocmai se sculase din somn, nu s-a putut abține: du-te și vezi cum stai cu glicemia, cu colosterolul. că ești gras, ești stresat, mănânci mult și ca dracu de prost, bei, nu mai faci sport deloc, deloc, in fine, ești varză. goooooo, fatty boy! just go!

eu, ascultător, ca orice bărbat căcăcios care se respectă, m-am programat. ce mai tura, vura, diagnosticul a venit peste mine precum un TIR peste un biciclist cu castile la maxim în urechi: hiperglicemie. mai precis și mai pe românește, diabet zaharat de tip 2.

teoretic, am belit-o! nu? oricum, în cazul de față să spui că ai belit-o e oarecum ironic, dat fiind ca tocmai cu erecția ai putea avea cele mai mari probleme….

practic, mă bucur că s-a întâmplat. frate, ești dus?, o să mă intrebați. nu, nu sunt dus. ma bucur ca am aflat acum și nu mult mai târziu. iar în cazul ăsta, mai târziu poate însemna prea târziu. plus de asta, eu sunt un procrastinator cum nu vă puteți imagina. dacă s-ar putea, aș amâna până și ziua de ieri. aș amâna și amânarea, if you see what I mean. de acum încolo, chiar va trebui să dau jos din rânză.

diabet zaharat de tip 2. de acum nu mai pot amâna. nu mai am voie să o fac. iar dacă va fi să mai tot amân, să știți că doresc sicriu închis. a bon entendeur, salut!

ce cadou de 50 de ani poate fi mai frumos decât 238mg/dl la testul de toleranță la glucoză? chestia aia în care trebuie să bei 75g de glucoza in 200ml de apă rece, totul în mai putin de 5 minute. puahhhh, grețos rău.

așadar, adio, cofetăria maria, adio cremă de zahăr ars. bonjour haine noi, bonjour priviri mirate: ioiii, ce ai slăbit! ai ceva, ești bolnav? da, frate, sunt. sunt bolnav. am slăbit grație faptului că am aflat că sunt bolnav. you got a problem with that?

hai, să fim sănătoși și voioși! și încă ceva: dacă vă mai aud pe vreunul că-mi spuneți, vai, ce dulce ești, vă rup!