Category Archives: de rau…

smartphone, smart owner?

Permiteți-mi să precizez din capul locului: niciuna din normele pe care încerc să le reîmprospătez aici nu are caracter absolut. Însă fiecare a fost validată de către societate după perioade mai scurte sau mai lungi de timp. Dintre convențiile peste care niciun om civilizat nu poate trece sunt cele legate de politețe: salutul, formulele specifice de adresare în funcție de interlocutor, respectarea intimității celui de lângă noi etc.

Alte convenții sunt mai recente și au legătură cu tehnologiile moderne care ne-au invadat viața, cele mai demne de a fi luate în considerare fiind mesageria electronică (email) si telefonul mobil.

Again, nu am pretenția de a deține adevarul absolut și nici nu spun ca orice regulă de politețe trebuie urmată de oricine, oricând și în orice situație. Spun doar că respectarea lor face diferența între un om civilizat și un mârlan. Iar lumea observă. Sigur, cine nu știe despre existența unei anumite norme de comportament nu poate fi acuzat că nu o respectă. Însă dacă o încalcă cu bună știință, atunci chiar că nu mai are vreo scuză.

Toată polologhia de mai sus doar pentru a aduce în discuție utilizarea telefonului mobil, fie el mai mult sau mai puțin deștept.

Telefonul mobil este considerat de unii un sine qua non, de alții o minunată unealtă de lucru. Eu, unul, consider că este un cvasi moft, o necesitate care ne-a fost indusă în funcție de nevoile comerciale ale unei industrii destul de dibace să creeze o necesitate pe care mai apoi să o satisfacă. Și țineți cont de faptul că vă vorbește unul ce a lucrat aproape 10 ani la Orange Romania.

Așadar, dragii mei, este alegerea fiecăruia din noi cum, când și în ce condiții folosim telefonul mobil. Cert este faptul ca utilizarea lui ar trebui (nu dețin adevărul absolut, vă amintiți, nu?) să se supună unor reguli care sunt, până la urmă, unele de bun simț.

Mai întâi, vorbim de partea fenomenală a problemei:
1. nu alegeți o sonerie stridentă și
2. nu o reglați la cel mai înalt volum posibil. Dacă aveți probleme cu auzul, există vibrațiile. Nu trebuie să puneți creierii celorlalți pe papiote doar pentru că doriți să nu ratați un apel de la mama sau din partea lui iubi.
3. evitați să alegeți drept sonerie fișiere audio vocale ce redau fraze mai mult sau mai puțin îndoielnice intelectual. Este o lipsă totală de eleganță (ca să folosesc un eufemism) să auzi “stăpâne, te sună un câne..”, iar la capătul celălalt al firului sa fie, așa cum ar fi de așteptat, o ființă umană.

Apoi, utilizarea în funcție de împrejurări:
1. La birou, în timpul unei întâlniri, telefonul nu are ce căuta. Punct. Nici măcar pe modul silent. Se presupune că pe parcursul ședinței se vor discuta chestiuni importante, care ne reclamă în întreaga atenție. Nu contează că sunteți șef sau nu. Este, până la urmă, un semn de respect față de ceilalți.
2. În timpul unei mese la restaurant, așișderea, telefonul mobil nu trebuie să existe pe masă. El trebuie să stea în geantă, pus pe silent. La fel ca într-o vizită la prieteni sau la rude.

Sigur, există excepții, folosirea telefonului putând fi nuanțată în funcție de context. Dacă sunteți absolut convins că în timpul unei întâlniri, fie ea privată sau de afaceri, urmează să primiți un apel telefonic vital, atunci, da, păstrați-l lângă Dumneavoastră. Sau dacă aveți departe o persoana dragă și cu mari probleme de sănătate, de a cărei supraviețuire poate depinde de intervenția Dumneavoastră.

În orice alt caz, situat în afara sferelor sus menționate, existența telefonului lângă noi în prezența unor terți nu face decât să transmită un mesaj negativ, și anume acela că nu punem deloc preț pe relația cu aceștia sau că cele discutate nu sunt de interes major pentru noi. Iar aceasta nu se mai numește lipsă de eleganță, ci mârlănie de-a dreptul.

Și mai este ceva despre care nu vorbește nimeni: câți dintre noi au ratat un contract de sute de mii de euro pentru că nu au răspuns la telefon imediat ce acesta a început să țârâie? M-am limitat la sute de mii de euro pentru că cei care semneaza contracte de milioane nu răspund ei înșiși la telefon. Au angajați care se ocupă de corvoada aceasta.

zăpada și obrazul gros

sunt numeroase momentele în care oamenii dau măsura propriei lor valori. de cele mai multe ori în situatții limită, de criză.

nu știu dacă o cădere abundentă de zăpadă într-un oraș extrem de aglomerat și prost adiminstrat poate fi considerată situație limtită. însă nesimțirea unora iese la suprafață precum uleiul peste apă. iar măsura acestei nesimțiri este egală cu înălțimea stratului de zăpadă aruncat peste mașina vecinului pentru a-și deszăpezi propriul autoturism.