revedere

n-am mai trecut pe aici de ceva vreme. nu că nu mi-ar plăcea, dar mă simt sleit, îmi este uşor greaţă. urmăresc, în limita timpului disponibil, cam tot ceea ce poate fi considerat interesant în blogosfera românească şi nu pot decât să remarc o recrudescenţă a urii, a intoleranţei viscerale şi a prostiei brand de ţară.

de la năstase şi până la parada pidosnicilor, trecând prin plagiatul lui ponta sau mârlaniile familiei ciuculete, totul, dar totul, maculat de ură. este adevărat că pe cât unii urăsc, alţii iubesc. da, insă mă îndoiesc că vorbim aici despre iubire reală, ci mai degrabă de o reacţie la ura celorlalţi.

aşa că să scriu ce? că mi-au ieşit sâmbătă nişte ardei copţi demenţiali? că am copt 4 ore nişte vinete pe care nu le-am mai putut mânca după aceea pentru că au fost preprate şi cu oţet, eu, care detest oţetul? că am dormit în sfârşit liniştit, după ce aia mică s-a întors cu bine din vamă?

pe cine să intereseze aşa ceva?

totuşi, revenind la ură şi dispreţ: dispreţuiesc din tot sufletul căile ferate române şi le mai şi urăsc, pe deasupra (sic!). cum se poate, lipsiţilor de profesionalism, să aveţi întârzieri de 75 minute pe ruta timişoara – bucureşti în plină vară, când nu, tu vijelie, nu, tu nămeţi. nici măcar vreo inundaţie care să fi putut justifica aşa întârziere. şi nu vă plângeţi de infrastructura care vă aduce numai nenorociri, că nu ţine… sunteţi nişte incapabili, acesta este adevarul!