To: & Cc: – scurt și la obiect

Dacă sunteți unul dintre beneficiarii direcți al unui mesaj electronic (email), puteți răspunde respectivului mesaj. Dacă vi se cere in mod explicit un răspuns, sunteți chiar obligat să o faceți.

Dacă, însă, numele Dumneavoastră figurează în lista celor din Cc: (carbon copy), înseamnă că informațiile conținute în mesaj vă sunt doar aduse la cunoștință, fără să vi se ceară părerea.

În concluzie: nu răspundeți niciodată și sub nicio formă unui email dacă numele vă este in Cc:.

despre salut

Câteva cuvinte despre un lucru extrem de banal, însă de multe ori trecut cu vederea, și anume salutul.

Salutul este cea mai elementară formă de politețe. Salutul este, totodată, prima interacțiune cu persoane pe care le întâlnim întâia dată în ziua respectivă, fie ele vechi cunoștințe sau nu.

Salutul trebuie să reflecte respectul și prețuirea pe care le acordăm celui salutat.

Indiferent că este vorba despre un partener de afaceri, un coleg, un prieten, o rudă sau o persoană mult mai tânără, salutul trebuie să fie clar, inteligibil, cu zâmbetul pe buze și să fie acompaniat, după caz, și de un gest colateral cum ar fi strângerea mâinii, sărutul mâinii, o îmbrățișare, un sărut etc.

Desigur, nu salutăm oricum. Există reguli nescrise elementare pe care trebuie să le luăm în seamă, cum ar fi :
1. Persoana mai tânără salută persoana mai in vârstă. Atenție: dacă este vorba de întâlnirea între doi bărbați, strângerea mâinii este inițiată de către cel mai vârstnic. Dacă acesta nu întinde mâna, cel mai tânăr se va mulțumi cu salutul verbal. Cu alte cuvinte, nu întindeți niciodată și sub nicio forma mâna unui bărbat mai în vârsta. Este un semn de lipsa de respect care poate fi ușor si teribil de jenant sancționat : nu vi se întinde mâna înapoi și rămâneți cu a voastră in aer, fără să aveți ce face cu ea. Moment foarte stânjenitor, care poate influența în rău relația cu persoana in cauza, căreia vă veți subordona de facto.
2. Ierarhia prevalează, in sensul ca cineva situat pe un anumit nivel ierarhic va saluta întotdeauna primul un superior. Este evident că atenționarea de la punctul de mai sus se aplică și în cazul de față. Valabil și în cazul femeilor, care vor saluta primele un superior ierarhic. Personal, nu mi se pare normal, însă aceasta este lumea în care trăim.
3. Intre persoane de aceeași vârstă sau care sunt aflate pe nivele sociale asemănătoare, prevalează sexul, în sensul că bărbatul va saluta femeia/domnișoara/fetița.
4. Indiferent de nivelul ierarhic, persoana care intră într-o încăpere salută persoanele care se afla în acel moment în încăperea respectivă. Se aplică indiferent de nivel ierarhic, vârstă sau sex.
5. Cea mai importantă partea a salutului este cea verbala. In cazul întâlnirilor de afaceri, extrem de formale, formularea « buna ziua/seara » va fi însoțită în mod obligatoriu de funcția celui pe care îl salutăm, mai ales când este vorba despre cineva aflat într-o poziție ierarhica înaltă : « buna ziua, Domnule Director General », si NU « bună ziua, Domnule Popescu ».
6. Indiferent de nivelul social al interlocutorilor, formulări de genul « mă bucur să vă cunosc » sunt oarecum futile și lipsite de sens, deoarece nu te poți bucura să întâlnești o persoană despre care nu știi prea multe. In opinia mea, o astfel de formulare nu face decât să denote ipocrizie sau crasă indiferență. « Mă bucur să vă întâlnesc » poate fi utilizată începând cu o a doua întâlnire, presupunând că v-ați descoperit între timp afinități cu respectiva persoana.
7. Sărutul mâinii – este un gest pe cale de dispariție. Din păcate, zic eu, deoarece departe de a fi unul sexist, cum este catalogat in mediile politically correct de peste ocean, sărutul mâinii unei doamne denotă respect și este una dintre ultimele reminiscențe ale curtoaziei medievale, un reper de eleganță într-o lume care are tendința stupidă de a deveni asexuata. Și cazul de față se aplică unele reguli :
a. Mâna nu se sărută decât în spatii închise, niciodată sub cerul liber ;
b. Mâna nu se sărută decât în cazul în care femeia consimte, acordul ei constând în ușoara ridicare a mâinii spre buzele bărbatului;
c. Mâna nu se sărută efectiv, adică nu există contact fizic între buzele bărbatului și mâna femeii. Sărutul se simulează. Atât din rațiuni de igienă, cât și din motive care țin de gradul de intimitate la care consimte doamna în chestiune;
d. In momentul în care mana îi este întinsă spre a-i fi sărutată, bărbatul se inclină ușor spre aceasta. Este absolut jenant, reprobabil si libidinos gestul de a ridica mâna femeii la înălțimea gurii bărbatului, cum am observat că procedează in zilele noastre, paradoxal, tot mai mulți bărbați trecuți de prima tinerețe,
e. Sărutul mâinii va fi în mod obligatoriu precedat de salutul verbal « sărut mâna, Doamna » !

De la caz la caz, salutul poate îmbrăca mai multe forme și poate cuprinde mai multe etape, unele obligatorii, altele supuse conjuncturii. Indiferent de împrejurări însă, tonul folosit va fi unul cald, rostirea va fi una clara, ținuta corporala va fi una îngrijită :
• nu se salută stând pe scaun/fotoliu/canapea etc., în afara cazului unei suferințe care împiedică statul in picioare ;
• nu se salută și nu se strânge mâna având mâna stângă adânc înfiptă in buzunarul pantalonilor. Este o mârlănie și denotă o totală lipsă de considerație față de interlocutor,
• nu se salută cu ochelarii de soare pe ochi. Chiar in cazul unei întâlniri în exterior și sub soare puternic, în momentul salutului trebuie să priviți interlocutorul in ochi. Drept pentru care va veți scoate, preț de câteva secunde, ochelarii de soare.

Un ultim amănunt, nu lipsit de importanță: la salut se răspunde cu un salut egal în intensitate și deferență.

Cu siguranță ar mai fi multe de adăugat, însă cele de mai sus constituie elementele esențiale de care trebuie să ținem cont într-o împrejurare atât de banală precum întâlnirea între oameni.

despre felicitări

Nu este Crăciun pentru toată lumea!

Febra Crăciunului cuprinde încetișor întreg mapamondul. Esența sărbătorii este oarecum diluată de prezența efemeră în viețile noastre a moșului îmbrăcat în roșu, aducător de cadouri.

Zilele acestea zboară din inbox-uri sute de milioane de felicitări electronice, unele mai reușite, altele abia târându-și povara lui “fie ca lumina”…

Atenție mare, însă, căci o intenție lăudabilă se poate transforma într-o gafă greu de reparat. Crăciunul, deși sărbătoare de sorginte păgână, celebrează nașterea lui Isus, cel care a dus la apariția creștinismului. Lăsați-l puțin pe Moș Craciun sa tremure în sanie sau sa dea de mâncare la reni. Crăciunul este sărbătoarea nașterii lui Isus.

Așadar, atenție cui trimiteți felicitări cu ocazia specifică a Crăciunului. Asigurați-vă ca vă adresați unor creștini, fără de care frumoasa voastră intenție se poate transforma in jignire.

Nu trebuie să îi uitam pe agnostici și atei, cărora nu se cuvine să le trimitem felicitări cu caracter religios.
Acesta este unul din singurele cazuri in care mă aliniez gândirii de peste ocean si găsesc absolut potrivită și passe-partout exprimarea “seasonal greetings”. Nu știu cum s-ar putea traduce în română fără a cădea în ridicol lingvistic, astfel încât mă abțin să propun variante neaoșe.

In aceeași ordine de idei, dacă aveți parteneri de afaceri, prieteni, colegi sau, de ce nu, rude de altă confesiune decât cea creștină, este frumos și civilizat să le trimiteți gândurile voastre bune cu ocazia acelor momente pe care religia lor le celebrează peste an.
Vă sar în ajutor cu următorul link. Veți găsi datele tuturor sărbătorilor fiecărei religii majore în anii 2017 si 2018. Aici: http://icalendrier.fr/religion/

15 septembrie 1974

prima mea zi de școală. ceremonie de începere a anului școlar total separată pentru clasa Ia. normal, suntem primii decreței. asta se traduce, sintetic, cam așa: 44 elevi în fiecare clasa, 20 de clase paralele. în recreații eram mai ubicuitari decât stafilococii.

din acea primă zi de școală eu nu voi uita niciodată un singur lucru, anume pachetul pentru recreația mare: o pulpă de pui la cuptor, două felii de pâine și două prune. cea mai buna masă din viața mea.

din acea prima zi de școală, ai mei nu vor uita niciodată urmatorul dialog:
și, ți-a placut la școală?
– da, mi-a plăcut.
– și ce ți-a plăcut cel mai mult?
– doamna învățătoare, că avea un o rochie cu găurele și i se vedea furoul pe dedesubt.

pam, pam!

alb de baltă

soarele este îngrozitor de puternic. parcă, parcă te apucă pofta de o aroganță. să-ți retezi o ureche, de-un paregzamplu. dar cum tot nu pictezi, cum irișii s-au ofilit deja de vreo lună și cum tot nu miroase a absint, îți dai seamă ca ar fi o cauză pierdută și o lași acolo, în pacea ei (pe ureche…); oftezi și începi sa salivezi, cu gândul departe, la o dupa amiază ploioasă de noiembrie.

lumina asta rece de afară mă duce cu gândul la cartierul în care mi-am petrecut parte din copilărie, după ce ne-a fost demolată casa din strada theodor speranția. am ajuns acolo in 1972, parcă, iar cartierul se numește tot balta albă, partea cu livada cu nuci, școala generală 149, pe aici.

cu toate că eram un mucos de 4 ani și nu aveam niciun termen de comparație, știu că ori de câte ori ieșeam mai departe de curtea blocului f10 (aleea giurgeni nr. 13-16), eram izbit de hidoșenia blocurilor de beton. aliniate ață, paralele perfecte la început si terminându-se in depărtate puncte de fugă, cuburile astea făcute din placi prefabricate urât îmbinate erau singure pe stradă. nu tu un copac, nu tu un boschet, nu tu o floare, nimic. ele, trotuarele, bordurile și asfaltul. pînă si bacovia și-ar fi tras peste el sicriul greu și ar mai fi luat o dușca de plumb.

București, anii 70

bucuresti_70_1

două prietene

fotografiile au fost făcute din mână, pentru că tipa din dreapta era cam apţiguită şi se uita destul de urât la mine.