Tag Archives: bere

bere chişinău

bere chişinău

mda…. bere chişinău. eu nu prea le am pe astea cu apropierea de republica moldova şi că basarabia e pământ românesc. nu pentru că aş fi total lipsit de fior patriotic, în basarabia de acum nu mai este aceeaşi cu cea care ne-a fost răpită. sigur, la oameni mă refer, nu la spaţiul geografic.

moldovenii de acum sunt rezultatul deportărilor masive de populaţii din alte foste republici sovietice, iar faptul că încă se vorbeşte românește nu este atât de relevant pentru identitatea reală a locuitorilor de peste prut.

dar nu o să ma cert eu acum cu leonida lari. nu. acum vreau să vă povestesc despre o întâmplare fericită, venită parcă sa contrabalanseze dezamăgirea cauzată de reîntâlinirea cu noul gambrinus.

aşadar, ieri seară, la mega image de pe siseşti afalându-mă, am dat cu ochii de o bere ambalată ca un iarut, ieftină şi pe care scria mare de tot chişinău. bai, la 2,67 lei cutia de 500ml, ce aşteptări să ai? aşa ca am luat o singură doză, celelalte două câştigătoare fiind de la dab, o firmă prietenă.

am ajuns acasă, am lasat-o să-şi facă dambalua în congelator, iar după 30 minute am deschis-o. concluzie: o bere bună, nici exagerat de acidă, aşa cum este noul gambrinus, nici plată. rezonabil de amară, plăcută limbii, frumoasă la culoare, uşor spre ambru, mai degrabă decât spre blond.

în afară de cele de mai sus, ce doamne iartă-mă să mai spun despre o bere? este bună. nu cea mai bună bere din câte mi-a fost dat să beau până acum, dar o bere bună.

aşadar, bere chişinău: recomand.

gambrinus

pentru mine și sanda, gambrinus a fost și va rămane de-a pururi o bere de suflet. de suflet, pentru că o asociem cu ceea ce este cel mai de preț în viața noastră. nu intru în detalii, căci nu este cazul. cert este că am îceput să bem gambrinus în 1994 și a tot fost pe lângă noi până acum câțiva ani, când noii proprietari ai fabricii au dat cu gambrinus de pământ. nu cunosc defel detaliile afacerii și, oricum, nu are niciun sens să dezgropăm morții.

cert este că ieri am intrat în magazinul mega image de pe ion ionescu de la brad să-mi cumpăr bere. iar la raionul cu bere, nu mică mi-a fost mirarea să vad sticle de 0,33l cu etichetă gambrinus. am întins tremurător mâna, am pus în coșul roșu șase sticle mici si strălucitoare și pe aci ți-e drumul. drumul către casă. acasă odată ajuns, am trântit sticlele in congelator și m-am așezat cu burta pe las fierbinți, care nu mai erau așa de fierbinți, ci doar călâi, pen’că acum rulează o serie mai veche. o reluare, cum se spunea pe vremea mea. în fine, reluare, ne reluare, celentano rămâne celentano, iar firicel, firicel. și cât am râs eu de glumițele unuia sau altuia, berica s-a răcit.

am deschis sticla cu emoție-n suflet, am dus-o la gură și am sorbit. iar atunci, în fix momentul în care lichidul mi-a alunecat pe gât, vraja s-a destrămat. băjeții care faceți gambrinus, gambrinus era o bere populară. pe lângă o bere premium, gambrinus-ul era precum cartoful (de la cofetărie) pe lângă amandină. se simțea diferența față una de fițe, însă gustul era placut, plin, berea aia era păstoasă, îți umplea gura, avea gust. acum, dupa atâția ani, ați lipit o eticheta populară pe o bere cu gust de tuborg, adică o bere seacă, aspră, excesiv de acidulată, subțire ca textură si fără farmecul bălții albe în zona livezii cu nuci.

eu zic că merită să mai bagați un ban și să mai trageți o dată. nu de alta, însă amatori de gambrinus sunt mulți. însă de gambrinus fără pretenții de tuborg. haideți, fraților, că se poate!