Tag Archives: ganbrinus

gambrinus

pentru mine și sanda, gambrinus a fost și va rămane de-a pururi o bere de suflet. de suflet, pentru că o asociem cu ceea ce este cel mai de preț în viața noastră. nu intru în detalii, căci nu este cazul. cert este că am îceput să bem gambrinus în 1994 și a tot fost pe lângă noi până acum câțiva ani, când noii proprietari ai fabricii au dat cu gambrinus de pământ. nu cunosc defel detaliile afacerii și, oricum, nu are niciun sens să dezgropăm morții.

cert este că ieri am intrat în magazinul mega image de pe ion ionescu de la brad să-mi cumpăr bere. iar la raionul cu bere, nu mică mi-a fost mirarea să vad sticle de 0,33l cu etichetă gambrinus. am întins tremurător mâna, am pus în coșul roșu șase sticle mici si strălucitoare și pe aci ți-e drumul. drumul către casă. acasă odată ajuns, am trântit sticlele in congelator și m-am așezat cu burta pe las fierbinți, care nu mai erau așa de fierbinți, ci doar călâi, pen’că acum rulează o serie mai veche. o reluare, cum se spunea pe vremea mea. în fine, reluare, ne reluare, celentano rămâne celentano, iar firicel, firicel. și cât am râs eu de glumițele unuia sau altuia, berica s-a răcit.

am deschis sticla cu emoție-n suflet, am dus-o la gură și am sorbit. iar atunci, în fix momentul în care lichidul mi-a alunecat pe gât, vraja s-a destrămat. băjeții care faceți gambrinus, gambrinus era o bere populară. pe lângă o bere premium, gambrinus-ul era precum cartoful (de la cofetărie) pe lângă amandină. se simțea diferența față una de fițe, însă gustul era placut, plin, berea aia era păstoasă, îți umplea gura, avea gust. acum, dupa atâția ani, ați lipit o eticheta populară pe o bere cu gust de tuborg, adică o bere seacă, aspră, excesiv de acidulată, subțire ca textură si fără farmecul bălții albe în zona livezii cu nuci.

eu zic că merită să mai bagați un ban și să mai trageți o dată. nu de alta, însă amatori de gambrinus sunt mulți. însă de gambrinus fără pretenții de tuborg. haideți, fraților, că se poate!