trecut

sunt extrem de sensibil la trecerea timpului și mă desprind cu mare greutate de oameni, lucruri, locuri. tot ceea ce a trecut prin viața mea, bun sau rău, devine parte din mine, din devenirea mea. trăiesc greu despărțirile, un mic coșmar emoțional care mă bântuie, așadar, clipă de clipă. soluția ar fi să opresc timpul în loc. deci nu există soluție…

parte din viața mea a făcut, timp de mai bine de treizeci de ani, și casa socrilor mei. casă pe care am renovat-o, parțial, în 2017. nu am renunțat la tot ce era în casa, ci am păstrat elemente care să ducă acel loc mai departe în timp. am păstrat ușile interioare, feroneria, parchetul (cvasi intact, după mai bine de cincizeci de ani de utilizare intensivă și fără întreținere adecvată), si mozaicul de tip terazzo.

înainte de a ne apuca de lucru, am vrut ca Sanda, care a crescut în acea casă, să poată cuibări în amintirea sa urmele prafului care a văzut-o crescând și, mai apoi, plecând de acasă. fotografia de mai jos nu are altă valoare decât cea pur emoțională.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *