abjecție

mi se pare necesar să îți cunoști adversarii de gândire. de aceea, mai poposesc uneori pe blogurile unor personaje de tristă amintire, recte (sic!) adrian năstase și ion iliescu. nu des, dar mai poposesc. doar pentru a vedea cum pervertește puterea gândirea omului.

eram acum câteva minute pe blogul lui iliescu (btw, este in top 100 bloguri românești, chestie care spune multe despre sănătatea mintală a poporului ăsta, căci nu pot crede că il frecventează doar cei ca mine…) și am dat peste un articol care m-a facut să mă bucur ca am metoclopramid în sertarul cu medicamente.

pentru cei care au nevoie din când în când de o mică doză de abjecție intelectuală, îi invit să citească asta: https://ioniliescu.wordpress.com/2018/04/13/comunicat-de-presa-2/

au trecut aproape de treizeci de ani de la loviluția pe care ipchimenul a scăpat-o de sub control, aproape tot treizeci de ani de la fenomenul piața revoluției, iar băiatul ăsta nu poate gândi altfel decât în termeni de revoluționar/contra revoluționar. cred că face eforturi majore pentru a-și depăși condiția, însă nu te poți lupta cu natura. el așa a fost crescut, așa a fost condiționat să gândească, iar a-i cere să vadă lucrurile din altă perspectivă ar însemna să-l obligi să își revizuiască întreg sistemul axiologic.

lectură plăcută!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *