toamna 2018

toamna lui 2018 a fost cea ma urâtă din toate toamnele pe care le-am trăit până atunci. și sper să rămână în continuare așa… a fost o toamnă care a adus cu ea singurătate, anxietate, frig și întuneric.

cu toate acestea, sau poate grație lor, nu pot să îmi dau seama care ar fi formularea cea mai corectă, am reușit să îmi încarc memoria cu oareșcare frumusețe.

așadar, toamna lui 2018, așa cum am vazut-o eu.

Șos. Kiseleff. La plimbare cu Splaia.

Lacul Herastrau. Într-o după amiază, venind de la masă de la parinții mei.
Șos. Kiseleff. O dimineață rece și vântoasă.
Mere din piață.
Str. Uruguay.
Bancă din țarcul pentru căței, în spatele restaurantului Doina.

o luăm de la capăt

din motive pur tehnice, am fost nevoit să șterg tot ce am scris din 2008 pe colțul acesta de internet. am șters gânduri, amintiri, fotografii mai mult sau mai puțin reușite, comentarii, adrese de email. în fine, ce mai turavra, am șters totul.

așa că o iau de la capăt, cu părere de rău, dar fără mare nostalgie. nu știu dacă o să țintesc subiecte anume, nu știu dacă o să mai public fotografii, nu știu dacă voi permite comentarii. de această dată nu mai intentionez să atrag trafic. scriu pentru mine, iar dacă va fi să ajungă pe la mine și alții, cu atât mai bine. dar nu voi alerga după nimeni.

așadar, sunteți bineveniți! dar nu o să vă trag de mânecă.