covid19 – week 1

suntem la finalul primei saptamani ceva mai serioase a crizei generate de pandemia cu covid19.

panica indusa de media incepe sa-si faca simtite rezultatele, in timp ce autoritatile bajbaie in toate privintele. de la comunicare si pana la impunerea unor masuri menite sa incetineasca raspandirea virsului.

in ceea ce ma priveste, refuz cu incapatanare sa urmaresc taraboiul de la televizor. imi vad de ale mele, lucrez, incerc sa mai scriu si, din ce in ce mai dificil, incerc sa stau departe de tutun. tutun pe care l-am abandonat, de voie, de nevoie, din 4 ianuarie 2020. la drept vorbind, nu simt nevoia de tutun din punct de vedere fiziologic, caci am trecut de destul de multa vreme temutul sevraj (bullshit, nu exista asa ceva cand vine vorba de tutun…). simt insa ca ar mai umple putin timpul. nu ca ar fi prea mult timp liber, nu. aici, surprindere totala: dat fiind ca nu mai exista acele “distractions” cum sunt magazinele de covrigi, carrefour-ul din colt si coboratul cu colegii la fumat si la tiutiun, m-am surprins stand mai mult decat de obicei in fata calculatorului. iar la final de zi, cand trag linie, imi dau seama ca sunt mai productiv lucrand de acasa, decat atunci cand imi tarasc curul pana la birou. daca inmultesc asta cu sute de mii de oameni, cred ca mediul de business as trebui sa invete ceva foarte de serios de pe urma crizei asteia.

ca de obicei, multi nervi vin din interactiunea cu parintii. mai ales cu mama, care este o adevarata fabrica de anxietate. are si pentru altii si nu se sfiieste sa fie darnica din punctul asta de vedere. are 77 ani si sta la televizor pana la 04:00am, mostly pe antene (da…. stiu!) si se simte datoare sa asigure securitatea biologica si materiala a intregii omeniri. ma suna de patru ori pe zi sa ma intrebe daca am mancare, daca stau acasa si sa imi spuna cat de idiot sunt ca nu imi smulg parul din cap de ingrijorare. sunt chel, deci furia ei nu are obiect. insa chiar de-as avea, tot nu mi l-as smulge. mama nu este un om rau, insa toata viata ei a vrut sa dovedeasca cat este de implicata in viata altora, cat de mult ii pasa de semenii ei si alte cacaturi de genul asta. de parca s-ar fi luat la tranta cu maica tereza pentru castigarea premiului nobel pentru pace. asa de mult a stiut sa se “implice” in viata altora, incat pe-a multora a si futut-o. fara sa vrea, desigur, dar cu rezultate remarcabile. insa aceasta este un subiect prea fain si prea vast pentru a-l trata cu asemenea lipsa de deferenta. o sa revin asupra lui, doar trebuie sa vad de unde il apuc.

revenind la criza generata de covid19. la inceput, am fost absolut convins ca ceea ce se intampla in china nu este altceva decat o exagerare a presei avida de scandal. priveam la televizor imaginile de acolo si ma gandeam, cinic, frate, la astia, 50.000 in plus sau in minus, nu se cunoaste. dupa care m-am uitat putin peste o reprezentare grafica in timp real a zborurilor comerciale pe glob si mi-am spus, coaie, e nasol. asta nu numai ca merge peste tot pe gratis, dar o sa ajunga si aici, in orasul lui bucur, in tara ciobanului shizofrenic ce isi auzea oaia vorbind. si a ajuns.

insa chiar si dupa ce a ajuns, mecanismele mele de negare inca functionau impecabil: a ajuns, dar de doar un cacat de gripa, de ce or face astia atata tam-tam? ce nu intelegeam au atunci e ca gravitatea situatiei nu este data atat de mult de puterea virsului, de capacitatea lui de a face rau, ci de repeziciunea cu care ajunge la cei pentru care este fatal.

tot acum am inteles ca, intr-adevar, puterea multimii te transforma si iti anuleaza identitatea de vointa. sa ma explic: chiar daca in sine mea nu simt ca as fi in cine stie ce mare pericol, ma suspun cu destul de multa corectitudine comportamentului impus de societate. pe de o parte pentru ca sunt un om civilizat (a se citi dresat) si tin cont de opinia majoritatii, dar si pentru ca in mintea si sufletul incepe sa se strecoare, insidios, indoiala cu privire la justetea punctului meu de vedere. asa ca, just in case, si ca sa nu regret mai tarziu, fac ce face gloata, chiar daca asta imi repugna rau de tot.

sa fim sanatosi!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *