soacra de popă și gălăgia

aflăm din presă că un popă tânăr, căsătorit pe interese cu fata unui popă mai bătrân (mort între timp…) ca să moștenească parohia lu ăl bătrân (ceea ce s-a și întâmplat, atâta vreme cât tata socru a avut bunul simț să se retragă în plină glorie duhovnicească) are o soacră.

pentru că fraza de mai sus este destul de lungă, o voi rezuma aici: un popă are o soacră.

soacra popii mai tânăr este, așa cum ați dedus, văduvă. atât de văduvă, încât nu prea mai are de lucru și trage cu urechea la vecini. care vecini este o grădiniță. o grădiniță cu copii in ea. copii care uneori vorbește mai tare. ca, nah, ce să vezi, este copii… iar că copiii vorbește tare, asta o enervează la culme pe coana preoteasă văduvă si bolnavă. da, am uitat să vă spun că coana preoteasa a bătrână este puțin pe moarte, sau cel puțin așa zice ea la lume, ca să o plângă oamenii și pe ea, nu numai pe bărba-su, care acum bea metilic cu sf. agalie și toate gagigile cu aripi care este acolo sus și care tricoteaza aripi pe norișori albi.

pe scurt: babă bolnavă, soacră de popă, deranjată de zgomotul produs de o gradiniță.

ce face acum ginerică, ca să-i arate lu mama soacră că este la fel de bun ca răposatu de socru, care zicea că catolicii este eretici, de-l aplauda ortodocsii perfecți ? ei bine, popa ăl tinerel cheama avocați, ca să găsească soluție juridică ca să dea o muie creștinească lu patronu la grădiniță pentru că copiii are tupeul să vorbească.

până aici, totul pare o glumă. dar nu este. cele de mai sus sunt absolut reale. și nu ar avea nimic deranjant în sine, dacă nu ar veni din partea unui personaj care, de mai multe ori pe zi, in fiecare zi din săptămână, fute urechile unui cartier întreg când se roagă el la doamne-doamne. că el așa se roagă: cu boxe de exterior date aproape de maxim, să știe lumea că crede în dumnezeu. boxe puternice, turle aurite, tot tacâmul clasic al manelismului declamativ ortodox…

un ultim detaliu, pe post de digestiv: cu toate că popa tinerel pute de bani, pe avocati i-a ales din rândul credincioșilor din parohia lui, ca nu cumva să plătească vreun banuț. că lui îi place doar să primească bănuțul, niciodată să-l dea.

să nu-ți fie scârbă?

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *