prostia ține vie credința

ca să nu existe dubii cu privire subiectul despre care scriu, voi oferi de fiecare dată un link spre un articol referitor la evenimentul despre care vorbesc. în cazul de față, ultima isprava a lui teodosie de la constanța, nenea ăla de se îmbracă în haine de muiere, dimineața, când merge la birou. bine, biroul lui este din acelea fără fotoliu, dar cu o cruce mare pe masă, în chip de laptop. hmmm, și ce laptop mai este și acela. daca scrii la el, hop, Mercedesul la scara, hop mii de prea cucernice care nu cer decât să-ți mănânce din palmă (iar ție îți plac băiețeii fregezi… – ce cruzime a sorții!!!!). așadar, dragii mei, iată despre ce este vorba: https://basilica.ro/50-de-ani-de-la-descoperirea-martirilor-de-la-niculitel-sunt-chezasia-invierii-noastre-spune-ips-teodosie/

în caz că unii din voi ar trăi în pădure, reamintesc faptul că suntem încă în plină pandemie de coronavirus și că lucrurile sunt departe de a se liniști. de parcă s-ar liniști vreodată ceva în țara asta. parcă suntem niște draci pe sârmă, așa dansăm de sute de ani. să revenim: deci, pandemie. pandemie care presupune atât reguli de bun simț, autoimpuse, dar și reguli impuse de stat, pentru a preveni răspândirea virusului ăsta neastâmpărat. printre aceste reguli, una foarte importantă, și anume purtatul măștii de protecție. nu neapărat ca să te ferești, ci pentru a limita riscul la care îi supui pe cei din jurul tău. în limbaj de lemn iudeo-creștin, asta se cheamă grijă față de aproapele tău.

o a doua regulă, tot la fel de importantă, este distanța pe care ar trebui să o păstrezi față de cei din jur. motivele, lesne de înțeles chiar și de către un popă, sunt fix, dar fixtot cele de mai sus.

iar acum revenim la oile noastre. la propriu, căci teodosie este un păstor, iar ce păstorește un păstor, dacă nu oi?

că teodosie crede spusele povestii în care o fată rămâne gravidă cu o rază de lumină ce-i intră pe geam, perfect dreptul lui. că se maimuțărește precum o muiere de când este tânăr, iarași dreptul lui (în fine, aici este discutabil, că se maimuțărește pe banii nostri. și sunt mulți bani la mijloc…). dar că se prevalează de poziția socială aberantă în care se află pentru a-i pune si pe alții în pericol de moarte, în cel mai propriu mod cu putință, aici nu ar mai trebui să fie treaba lui. ar trebui ca autoritățile să ia măsuri. ar trebui, dar nu iau. și nu iau pentru că, din păcate, nu te pui cu un nenea care ii raportează direct lui dumnezeu… nu că ar avea ce să-ți facă, nu. ci pentru că îți este frică. pentru că de mic ți se spune să nu-l superi pe tata popa, că îl superi pe doamne doamne. și toate tâmpeniile astea îți rămân scrijelite pe creier chiar la vârsta adultă. își dai seama în sinea ta că sunt niște prostii, dar le rămâi credincios. asta despre autoritățile care ar trebui sa ia masuri.

despre restul oilor, strict același lucru: își pun viața în pericol la chemarea lui teodosie pentru că cele sfinte, nu-i așa, nu sunt aducătoare de boli. cu alte cuvinte, daca taica popa spune să îți dai cu căcat pe față, te dai, că este unsul lui dumnezeu și știe el ceva, acolo… și chir dacă nu-ți face bine, rău oricum nu-ți poate face, că este sfat de la duhovnic.

sigur, în materie de sănătate publică nu ar trebui să se facă nicicând excepții. dar, hai, să fim generoși și să admitem ca unele ocazii sunt mai ocazii decât altele. paștele, crăciunul etc. dar, oameni buni, haideți să revenim cu picioarele pe pământ, de dracu??? zotic, atal, camasie și filip, pe bune???? au descoperit unii niște oase prin Dobrogea acum cincizeci de ani și hop, bor a decretat că aparțin lui zotic, atal, camasie si filip. de parcă aveau nametag-uri la gât precum soldații. iar lumea se uită în gura lui teodosie ăsta, de parcă ar fi vreun Patapievici, vreun Liiceanu, vreunul care a citit ceva la viața lui. doamne, greață-mi este de prostia asta care întreține credința, dar și mai scârbă îmi este de credința care întreține prostia.

teodosie, jet!

de ce popă?

mă tot întreb cum de ajunge un bărbat să vrea să fie popă? mie, unul, mi se pare un act deliberat de emasculare. deliberat și public. adică ieși în stradă și strigi în gura mare că, gata, ți-ai tăiat singur coaiele pentru că îți este frică de viață. în mintea mea, un bărbat trebuie să ia viața de coarne, să se lupte, să arate că poate lăsa ceva după el. ceva cât de mic, dar CEVA. iar pentru asta trebuie să te zbați, să te lupți, să strângi din dinți. popii nu fac nimic din toate astea.

haideți să ne gândim: locul de muncă este asigurat, firma la care se angajează nu dă faliment în veci, șeful nu apare niciodată la locul de muncă, hainele îți sunt asigurate de firmă, casa la fel. pe lângă toate astea, bănuțul vine sigur si în cantități mari, fără negociere. nimeni nu se zgârcește la suferință sau la bucurie.

iar pe timpurile covidiene pe care le trăim, nici nu dai cu subsemnatul dacă organizezi pretreceri la birou, căci cine se pune cu popa? nu am auzit de vreun popă amendat pentru a fi permis mulțimii să se adune gloată în curtea bisericii, căci, nu-i așa, cele sfinte nu sunt aducătoare de boli! cinsprezece maneliști dacă se adună, e jale, sunt o sursă de infecție și trebuie amendați. dacă două sute de babe se îngrămădesc la pupat de moaște, aici e altă mâncare de pește. nu numai că sunt tolerate, dar chiar încurajate, căci, nu-i așa, cu cât mai vizibil îți manifești credința, cu atât mai sfânt ești perceput. iar pe cei sfinți, nici dracul nu-i amendează…

așadar, dragilor, abia acum îmi dau seama de ce vor unii bărbați (sic!) să devină popi: nu tu răspundere, nu tu griji, doar avantaje. m-am prins cam tarziu…