abjecție

mi se pare necesar să îți cunoști adversarii de gândire. de aceea, mai poposesc uneori pe blogurile unor personaje de tristă amintire, recte (sic!) adrian năstase și ion iliescu. nu des, dar mai poposesc. doar pentru a vedea cum pervertește puterea gândirea omului.

eram acum câteva minute pe blogul lui iliescu (btw, este in top 100 bloguri românești, chestie care spune multe despre sănătatea mintală a poporului ăsta, căci nu pot crede că il frecventează doar cei ca mine…) și am dat peste un articol care m-a facut să mă bucur ca am metoclopramid în sertarul cu medicamente.

pentru cei care au nevoie din când în când de o mică doză de abjecție intelectuală, îi invit să citească asta: https://ioniliescu.wordpress.com/2018/04/13/comunicat-de-presa-2/

au trecut aproape de treizeci de ani de la loviluția pe care ipchimenul a scăpat-o de sub control, aproape tot treizeci de ani de la fenomenul piața revoluției, iar băiatul ăsta nu poate gândi altfel decât în termeni de revoluționar/contra revoluționar. cred că face eforturi majore pentru a-și depăși condiția, însă nu te poți lupta cu natura. el așa a fost crescut, așa a fost condiționat să gândească, iar a-i cere să vadă lucrurile din altă perspectivă ar însemna să-l obligi să își revizuiască întreg sistemul axiologic.

lectură plăcută!

posibile metastaze

sunt impresionat de puzderia de analiști politici care a invadat România de câțiva ani încoace. tineri sau mai în vârsta, toți își varsă părerile pe sticlă sau hârtie, de parcă ar fi deținătorii adevărului absolut.

ăi de stânga jură pe madam Dăncilă, ăi de dreapta pe Barna. doar alb și negru, fără nunațe de gri.

una dintre părerile care circulă cu din ce în ce mai multă forță se referă la destrămarea PSD-ului, ca un eveniment fericit care ar putea blagoslovi România. eu nu sunt de această părere, chiar dacă disprețuiesc din toată inima acest partid și pe cei care, de-a lungul anilor, l-au condus. dezastrul în care se află acum țara se datorează în proporție de cel puțin șaizeci la sută mafiei jegoase, agramate si rău mirositoare pe care această adunătură de neispraviți a reușit să o creeze, bătându-și joc de buna credință a oamenilor simpli pe care se laudă că îi reprezintă.

însă dispariția de pe scena politică actuală a PSD ar împrăștia metastaze în toate partidele, pentru simplul motiv că reprezentanții PSD sunt precum celulele canceroase. nu se vor resemna, ci vor pătrunde în alte partide, care, cu timpul, ar începe să pută la fel de rău ca FSN-ul iliescian, curul de la care a început să putrezească România. la fel ca celulele caneroase, oamenii (sic!) aceștia ar reuși să invadeze organismele gazdă și le vor aduce moartea.

PSD-ul trebuie să rămână PSD. o tumoră malignă adânc înfiptă in carnea României. dar mai bine o tumoră malignă pe care o poți supraveghea și ține sub control, decât niște metastaze a căror proliferare nu poate fi oprită și care are un singur deznodământ. pieirea.