Lumina de Balta Albă

Lumina de Balta Albă a începutului anilor 70 m-a făcut să urăsc lumina puternică și albă.

După ce ne-au demolat casa de pe strada Theodor Speranția, ne-am mutat la bloc. Aleea Fetești, blocul F10. Cartierul abia ce fusese terminat. Totul era beton, totul era tras la ață. Cu greu puteai găsi un fir de verdeață pe aleile dintre blocuri, mai puțin în celebrul parc numit de cei ai locului Livada cu Nuci, în fața școlii generale nr.149, unde am început să scriu și să citesc.

Ne jucăm printre puținele mașini și în fața scării, astfel încât să fim întotdeauna în raza vizuală a bunicilor, bunici care, acum îmi dau seama, trăiau tragedia strămutării de la curte în cutiile de beton gri și cu un pregnant aer industrial.

Vara era cel mai rău, căci nu tu umbră, deci nu tu răcoare. Iar verile de atunci nu erau mult mai răcoroase decât cele de acum. Cum ieșeai din bloc, te întâmpina peisajul dezolant al unor paralelipipede triste, dogorând în căldura soarelui. Totul era ca într-o fotografie alb negru. Poate frumos intr-un album foto, însă teribil de trist. Eram copil, nu aveam niciun termen de comparație, dar și așa, tot ce mă înconjura îmi părea trist, mort.

De atunci nu mai suport lumina puternică. De atunci nu mai suport căldura și senzația că sunt un mic burete ambulant. Lumea îmi spune frate, ești nebun? Cum să nu-ți placă în Grecia? Ba imi place Grecia, frate, dar imi place Grecia de după asfințit.

toamna 2018

toamna lui 2018 a fost cea ma urâtă din toate toamnele pe care le-am trăit până atunci. și sper să rămână în continuare așa… a fost o toamnă care a adus cu ea singurătate, anxietate, frig și întuneric.

cu toate acestea, sau poate grație lor, nu pot să îmi dau seama care ar fi formularea cea mai corectă, am reușit să îmi încarc memoria cu oareșcare frumusețe.

așadar, toamna lui 2018, așa cum am vazut-o eu.

Șos. Kiseleff. La plimbare cu Splaia.

Lacul Herastrau. Într-o după amiază, venind de la masă de la parinții mei.
Șos. Kiseleff. O dimineață rece și vântoasă.
Mere din piață.
Str. Uruguay.
Bancă din țarcul pentru căței, în spatele restaurantului Doina.